Colegi în vreme de război

Deși toți colegii din JYSK Ucraina trec printr-o tragedie comună, momentele dificile sunt resimțite diferit de fiecare.

Unii lucrează în magazin. Unii s-au alăturat forțelor armate defensive care protejează populația civilă. Iar alții au supraviețuit zile și nopți înconjurați de inamici, ascunși în subsoluri sau în adăposturi. 

JYSK păstrează legătura cu toți, iar mai jos sunt câteva dintre poveștile lor. 

PRIMUL AJUTOR PENTRU RĂNIȚI

Andriy Bezkhlibny, Responsabil Arie mobilier pentru unul dintre magazinele din Kiev, și prietena sa, Alina Dorosh, care este Customer Service Supporter, asistă poliția care patrulează orașul.  

Înainte de a se angaja la JYSK, Andriy era locotenent și făcea parte din cadrele medicale. El și Alina aveau cunoștințele de bază pentru a acorda primul ajutor răniților. În primele zile ale războiului, i-au instruit pe soldați despre cum pot să acorde primul ajutor. Acum salvează vieți preluând sarcini ale poliției. 

“JYSK a sprijinit unitatea în care lucrăm cu saci de dormit, pături și prosoape. În plus, am cumpărat tot ceea ce este necesar pentru poliție, cu ajutorul colegilor mei de la Customer Service”, spune Alina.

“Mulțumim companiei pentru sprijin, grijă și ajutor. Este greu și este înspăimântător acum, îmi este teamă de fiecare dată când plec într-o misiune. Dar acesta este noul normal din Ucraina și cu toții facem o muncă importantă pentru front”, spune Andriy.

NOUĂ ZILE ÎN SUBSOL

Yulia Bondarchuk, Store Manager în Bucha, orașul din apropierea Kievului care a ajuns cunoscut în toată lumea, a locuit alături de copiii ei în subsol pentru nouă zile, înconjurată de luptele care aveau loc afară. 

"Incertitudinea a fost cel mai groaznic lucru cât timp am stat ascunși. Ne-a fost teamă să ieșim, pentru că eram bombardați în continuu, auzeam elicoptere și avioane de război. Știrea șocantă a fost că o grenadă a căzut peste centrul comercial unde se afla magazinul în care lucram, iar atunci a izbucnit un incendiu”, spune Yulia, care era singură cu copiii săi, pentru că soțul era plecat din țară când a izbucnit războiul. 

"Am găsit până la urmă pe cineva care avea mașină și care ne-a scos din oraș. I-am luat repede pe copii și am luat cele două pisici, pentru că ei sunt ce era important pentru mine. După tot ce s-a întâmplat, lucrurile materiale nu mai înseamnă nimic pentru mine. Apoi, totul parca a fost un vis: cum am fugit și cât de speriată am fost. Nici nu cred că mai respiram. Oameni cu mitraliere, sunet de focuri de armă pe deasupra capului meu. Țin minte că mulțumeam tuturor că sunt în viață. Sunt atât de recunoscătoare celor care ne-au ajutat în aceste momente oribile”, explică Yulia.

UNITATE 

Anastasia Zakharova, care lucra în magazinul din Bucha, a trăit timp de două săptămâni alături de soțul ei și fiul în vârstă de 3 ani înconjurată de condiții teribile.

"În cea de-a doua zi de război nu am mai avut internet. Trei zile mai târziu, nu am mai avut electricitate și apă, iar șapte zile mai târziu nu am mai avut gaze. Se spune că o persoană se poate obișnui cu orice. Da, ne-am adaptat. Am cărat apă cu găleata de la o fântână, am construit un cuptor pentru gătit în grădină, am turnat benzină din mașină într-un generator pentru a ne încărca telefoanele. Toți vecinii s-au unit și am fost mai puternici", spune Anastasia.

"Apoi lucrurile au devenit și mai înspăimântătoare, când luptele s-au apropiat de noi și s-au desfășurat chiar lângă noi, timp de trei ore. Am avut un singur gând atunci: să fug cu copilul, dar era prea târziu, orașul nostru era ocupat. Coloane de mașini inamice erau afară, lângă complexul în care locuim. Am așteptat să se deschidă un coridor umanitar până pe 8 martie. Fuga a durat foarte mult, pentru că erau coloane de mașini de kilometri întregi. Am văzut totul: echipament de război, inamici. Stăteau la fiecare 100 de km cu mitraliere și în jurul nostru auzeam numai explozii. Nu știam ce o să se întâmple cu noi. Când am ajuns la armata noastră, toată lumea plângea. Cele mai rele momente din viața mea erau în sfârșit în urmă”, explică Anastasia.

BATALIONUL DE FEMEI AL KaterynEI

Kateryna Hrushchenko din magazinul din Kharkiv a fost obligată să își părăsească orașul și casa, iar acum organizează ajutor umanitar într-un sat de lângă Kharkiv.

Vizavi sunt 500 de imigranți din Kharkiv. Mulți dintre ei erau clienți obișnuiți ai magazinului în care lucra. 

"În fiecare zi am foarte multă treabă: fac liste cu migranți, cu ce nevoi și ce cereri au rezidenșii, cu pachete și ajutor umanitar. Dar am decis să nu mă opresc aici. M-am alăturat femeilor din comunitatea de voluntari. Organizația noastră reunește femei puternice din diverse părți ale Ucrainei. Noi suntem Batalionul de Femei! Avem și propriul website și postăm regulat în social media" spune Kateryna.

DIN Kharkiv ÎN LIOV

Oleksiy Simbiriov, Store Manager în Kharkiv, a fost evacuat în vestul Ucrainei după șapte zile de bombardamente. 

“După ce am ajuns în Liov, am cerut imediat posibilitatea de a lucra. Am fost bucuors că am putut lucra încă de a doua zi, pentru că sarcinile de serviciu mi-au distras atenția de la probleme, de la anxietate și de la ce s-a întâmplat în zilele următoare”, spune Oleksiy.

“Sunt mândru de faptul că JYSK nu a stat departe, ci a donat o mulțime de produse voluntarilor. Am deschis câteva magazine pentru clienți. Aveau nevoie de noi pentru că aveam produse vitale pentru ei. Cererea pentru covoare, perne, saltele canapele extensibile a depășit cu mult stocurile noastre. Am vândut tot ce putea fi vândut. Iar noi am încercat să oferim serviciile noastre celor care au avut nevoie, în ciuda condițiilor speciale de muncă”, continuă Oleksiy.