Teambuilding cu adrenalină, distracție și neprevăzut la 2500 m altitudine
32 de colegi de la head office-ul JYSK România au participat timp de trei zile la un teambuilding la Bâlea Lac, condimentat cu multă distracție, mișcare și adrenalină pe traseele montane din zonă. Și, bineînțeles, cu niște priveliști unice, pe care toți colegii le-au apreciat.
Planul pentru teambuilding a fost făcut cu mult timp înainte de plecare: urma să facem un traseu montan până la Lacul Călțun, iar pentru cei mai sportivi dintre colegi, traseul se putea prelungi până la Vârful Negoiu, cel dea-al doilea cel mai mare vârf din România, cu o înălțime de 2535 m. Așadar, fiecare dintre noi a pus în bagaj cele necesare pentru a face traseul: bocanci de munte, geacă de ploaie și vânt, pantaloni de munte sau de sport și un rucsac. Eram foarte curioși ce colegi aveau să reziste până la Vârful Negoiu și cât de greu va fi traseul.
Nu ne gândeam că vom avea atât de mulți colegi care să ajungă la finalul traseului și nici că ceața și ploaia îi vor împiedica pe alții să coboare de pe munte și le vor da emoții mari și lor, și nouă.
10 COLEGI DIN 32 AU AJUNS PE NEGOIU
Nici nu se făcuse ora 8 dimineața și grupul nostru era la poalele muntelui, pregătit de urcare. Prima parte a traseului a fost mai lejeră, pentru că nu era atât de abruptă, dar a avut câteva zone periculoase cu limbi de zăpadă peste care trebuia să trecem, zone în care celor mai puțin experimentați le-a tresărit inima de câteva ori.
Liviu Carapcea, Customer Service Supporter și unul dintre cei 10 colegi care au ajuns pe Negoiu, spune că a fost o experiență unică: „A fost primul traseu în „creier de munte”. Au fost momente în care teama începea să pună stăpanire pe curajul și entuziasmul de dinaintea traseului, dar colegii mei au avut grijă să mă încurajeze și să continuăm împreună. Când am ajuns la destinație, într-adevăr, era așa cum s-a tot vorbit pe drum, un peisaj mirific”.
După o oră și ceva de mers și prima creastă depășită, cei mai rapizi o luaseră deja cu mult în față, în timp ce aceia mai puțini experimentați se gândeau deja că în curând vor renunța și se vor întoarce la cabană.
CEI CARE NE-AU SUPRINS
Ciprian Frățilă, Sourcer, pentru care ultima urcare pe munte fusese acum 10 ani, pe traseul Bâlea Lac – Capra, se număra printre cei rămași în urmă. A continuat însă să meargă, nu a renunțat și, în final, a ajuns până la Vârful Negoiu. „Sincer, nu aveam de gând să urc pe Negoiu. Când am auzit ca e un traseu de 12 ore, mi-am zis că nici eu, nici încălțările mele de 59 de lei nu vor rezista. Însă, când am văzut cum unii colegi se opresc după o oră sau două de traseu, mi-am zis că pot mai mult și am început să trag tare, să prind plutonul fruntaș. Și i-am ajuns după vreo două ore, pe Vârful Laițel”.
O altă surpriză a fost Marius Chauciuc, Auditor intern, pentru care acest traseu a fost primul din viața lui. Pentru primul traseu, a avut un rezultat neașteptat de bun: a ajuns pe Negoiu împreună cu grupul fruntaș. “Am urcat cu ajutorul colegilor mei, mai ales că sunt la primul traseu și nu practic niciun sport. Fiecare încurajare m-a făcut să mai amân momentul în care urma să renunț. Când am ajuns sus, pentru mine a fost un moment unic, am zâmbit... Chiar și eu”.
Și Leonid Tică, Regional Customer Service Manager, spune că a ajuns la 2535m datorită colegilor: „Lucrurile pe care le-am făcut în cele trei zile m-au adus mult mai aproape de colegi decât clasicul întors de mici pe grătar. În urcarea pe Negoiu a fost vorba despre anduranță, limite fizice și psihice, priveliști de vis, efort susținut, ritm, echipă, ajutor, încurajări, reușite, recompense și… mici peripeții. Când în sfârșit am ajuns pe vârf, al doilea vârf ca înălțime din România, am avut cea mai mare revelație: “Aoleu! Trebuie să mă și întorc…”. Dar dacă nu era atât de greu, nu ar fi fost atât de frumos. Pe scurt, a fost o experiență de povestit nepoților”.
Florin Cobârzan, HR Business Partner, a privit urcarea ca pe un challenge, pentru că nu a mai făcut niciodată trasee atât de dificile. “Pe anumite porțiuni a fost foarte dificil și mă bătea gândul să renunț, însă de fiecare data Alex, Country Managerul, ne spunea că ce a fost mai greu a trecut, urmează să fie mai simplu și, deoarece el a mai făcut traseul, l-am crezut. Bineînțeles că nu era mai simplu, ba din contră însă încurajările lui și faptul că a prezentat traseul ca fiind foarte frumos și rewarding la final m-a încurajat să nu abandonez. A fost un adevărat exercițiu de echipă, pentru cei câțiva care erau mai obișnuiți cred ca a fost mai dificil să ne aștepte și să facă toate popasurile de care noi ceilalți aveam nevoie. Însă am fost o echipă adevărată, ne-am sprijinit și ajutat unii pe alții în toate momentele dificile, care nu au fost puține”.
CEI DESPRE CARE ȘTIAM CĂ VOR REUȘI
Știam încă de când am fost invitați în teambuilding că avem colegi pasionați de munte, care ar urca în fiecare zi pe câte un vârf, care iubesc peisajele montane și care au în garderobă tot ce îți trebuie pentru un traseu montan, pentru că fac asta de plăcere în vacanță. Pe ei eram siguri că o să îi vedem doar la plecarea în traseu, în pozele de pe Vârful Negoiu și apoi seara, la cabană, după întoarcerea din traseu. Ne-au confirmat așteptările, au ajuns la 2535 m și au făcut un traseu de aproape 12 ore, fără a fi foarte obosiți la întoarcere.
Cristiana Stanciu, Sales Manager, a mai făcut trasee în Ceahlău, Munții Rodnei, Apuseni și Buzăului. „Este traseul care mi-a plăcut cel mai mult de până acum. A fost și cel mai periculos traseu din câte am făcut, mai ales pentru că erau porțiuni cu zăpadă pe care trebuia să le traversăm, însă priveliștea a meritat! Mi-a plăcut să merg împreună cu colegii pentru că ne-am distrat pe drum. Am și avut timp, vreo 11 ore și un sfert. La dus am primit și amenințări din cauză că am grăbit unii colegi (râde)”, povestește Cristiana, despre care Florin spune că a reușit să umilească până și caprele negre, cu agerimea și rezistența ei, astfel încât, de rușine, caprele negre nici nu au mai vrut să se arate.
Alex Bratu, Country Manager și cel care a avut ideea teambuilding-ului, nu e la prima urcare pe Negoiu. “Urcarea a fost fun. Am reușit totuși să fim un grup numeros și toți s-au ambiționat să ajungă pe vârf. Desigur, să ajungi acolo este doar jumătate de drum, iar coborârea nu s-a dovedit chiar atât de facilă, mai ales că au mai fost câteva pante de urcat pe drumul de întoarcere. A fost și multă zăpadă, ceea ce a adăugat un pic de emoții. Următoare provocare din acest an va fi vârful Moldoveanu, deja am primit mesaje clare de la mulți colegi care vor să bifeze și acest loc”.
Iraida Paiuc, Sales and Marketing Manager, e obișnuită de mică cu drumețiile și traseele montane. S-a născut și a crescut în Brașov, iar vacanțele și le-a petrecut într-un mic sat de la poalele Munților Piatra Craiului, Șirnea. Pentru ea, muntele a fost mereu aproape, de aceea în teambuilding a fost în mediul ei. “M-am simțit ca la 17 ani (când am urcat prima dată pe Negoiu). OK, exagerez puțin… După prima urcare și după ritmul impus de Cristiana mi-am dat seama ca am cativa ani în plus J. Oricum, mă bucur mult că am avut parte de un traseu superb, plin de provocari și o echipă de colegi ambițioși, veseli și atenți”.
Radosvet Aleksandrov, Social Media and Digital Coordinator JYSK Bulgaria, a mai făcut până acum doar două trasee în Bulgaria. Acum vrea să cucerească și munții din România. “Nu o să spun că urcarea până la Negoiu e <one of a life time experience>, pentru că cel mai probabil o să urc și undeva mai sus (râde). Dar, cu siguranță, e cel mai înalt vârf pe care am urcat vreodată și primul pe care urc în Romania”, spune Rado.
GRUPUL CU PERIPEȚII
Pe lângă cei care au ajuns pe Negoiu, pe care i-am felicitat la întoarcere, am mai avut un grup – vedetă a teambuilding-ului, care ne-a dat și cele mai mari emoții. Un grup de șase colegi a ajuns până la Vârful Laițel și Lacul Călțun, dar la întoarcere, când mai aveau doar 20 de minute până la baza muntelui, au fost opriți de ploaie și de o ceață densă, care nu te lăsa să vezi decât la un metru în față.
Silvia Bart, Sales Coordinator, are o pasiune mai veche pentru munte, a făcut parte dintr-un grup de ghizi montani, dar spune că acesta a fost cel mai provocator traseu pe care l-a făcut. „A fost un traseu cu lanțuri, porțiuni foarte abrupte, iar după 12 ore de mers eram deja destul de obosiți. Când s-a lăsat ceața am știut că nu mai putem merge mai departe, vizibilitatea era aproape 0, urma să se și întunece, iar în limba de zăpadă din fața noastră nu se mai vedea nicio urmă de pas. I-am sunat pe colegii care ajunseseră cu puțin timp înainte la cabană să le spunem unde suntem și ei ne-au sfătuit să sunăm la Salvamont. Din păcate salvamontiștii nu ne puteau ajuta foarte mult în punctul în care ne aflam așa că trebuia să continuăm singuri. În momentul în care a început ploaia eu nu aveam haine impermeabile așa că am îndurat frigul până când s-a ridicat ceața și am putut continua traseul. A fost foarte greu să trecem mai departe deoarece stâncile erau ude și alunecoase, trebuia să fii foarte atent unde pui piciorul pentru a nu ajunge în prăpastie. Într-un final am ajuns cu bine la capătul traseului și mai apoi la cabană unde am reușit să ne încălzim și să ne relaxăm după o zi care părea interminabilă”, povestește Silvia.
Pentru Ovidiu Cincan, Store Activity Coordinator, care a urcat ultima dată pe munte în 2011, până la Crucea Caraiman, a fost o experiență de neuitat. „Am avut parte de momente extraordinare, emoții puternice și, mai ales, am creat o conexiune între noi pe care, personal, am simțit-o pe întregul traseu. Chiar dacă am fost cel mai lent din grup, am fost susținut tot drumul de colegii pe care acum ii pot numi prietenii mei și cărora le mulțumesc încă o data pentru tot ce au făcut pentru mine. Datorita lor am avut această experiență unica și memorabilă, în care am realizat ceva la care nici nu speram. Am ajuns pe unul dintre vârfurile Munților Fagaras, Laițel (2390m), și am văzut și simțit apa lacului Călțun.
Delia Bututoiu, Office Assistant, și ea parte din grupul surprins de ploaie pe munte, a mai avut un moment de cumpănă pe traseu, chiar la început, dar a continuat să meargă mai departe. “A fost o experiență de neuitat, mai ales când am avut acel blocaj și nu am mai reușit să merg mai departe, până când au venit cei doi colegi, Hristu și Silviu, să mă ia de unde am rămas, și nu am fost abandonată (zâmbește). Mi-a plăcut foarte mult traseul, am avut câteva momente de panică atunci când mă uitam în jos și vedeam prăpăstiile, dar am reușit să merg mai departe și asta mă bucură foarte mult”, povestește Delia.
Pe Silviu Panait, Customer Service Supporter, Hristu l-a numit, după ce au ajuns la cabană, un erou. Pentru că el a rămas alături de grup și i-a ajutat să termine traseul. Mergea înainte, vedea cum era drumul, apoi se întorcea și le spunea pe unde e mai ușor să meargă.
Traseul a fost complicat și periculos, de aceea am avut parte de o doză bună de adrenalină, care m-a făcut să simt că trăiesc. Finalul traseului a fost destul de intens, știam că va începe ploaia, pentru că norii au apărut rapid, dar am sperat că vom ajunge înaintea potopului. Norocul nu a fost de partea noastră, a început ploia și am primit la pachet o ceață extrem de densă, care ne obtura vizibilitatea. (...) Cu toate că îmi doream ca aceea zi să nu se termine, pentru că am socializat și ne-am simțit bine împreună , îmi doream totodată să fim în siguranță, să bem o bere cu toții la masă, așa că m-am bucurat când am văzut că au trecut toți colegii de acea portiune de zăpadă. Singura grijă pe care o mai aveam cu toții era ca berea să fie rece”, povestește Silviu.
Pe la 9 seara ne-am reunit cu toții la cabană, inclusiv cei grupul celor șase colegi surprinși de ceață, uzi până la piele. Am împărtășit povești de pe traseu și am încheiat ziua cu romul de la Ciprian, despre care Marius Mocanu, Helpdesk Team leader, spune că e lucrul care i-a plăcut cel mai mult din teambuilding. Cel puțin, mai mult decât ceața și ploaia de pe drum.
Data viitoare țintim spre Moldoveanu!
