JYSK mobilează baza Salvamont din Prăpăstiile Zărneștiului

Ideea căsuței din prăpăstii a apărut în 1982. A fost construită ca bază pentru sportivii de la Alpinism, iar astăzi este destinată pregătirii actualilor și viitorilor salvatori montani. Cu ajutorul și implicarea comunității din Zărnești, baza a fost modernizată, iar JYSK a oferit mobilierul pentru căsuță.

Cu ocazia modernizării bazei din Prăpăstiile Zărneștiului, am vorbit cu Ciprian Lolu de la Salvamont Zărnești despre meseria de salvator montan, istoria formației sale de salvatori montani și a căsuței din prăpăstii și despre pasiunea pentru munte.   

Povestește-mi puțin despre activitatea Salvamont Zărnești. Ce zone acoperiți și cât de mare este echipa Salvamont Zărnești?

Salvamont Zărnești este o formație clădită pe scheletul sportului de performanță, secția alpinism, în urma Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 140 din 1969. Aș putea menționa din istorie primul șef al Salvamont Zărnești, Traian Flucuș, care a bǎtut primul traseu din Prăpăstiile Zărneștilor în 1956, chiar diedrul Marinelor de lângă căsuța noastră. Evident, latura acestei discipline sportive a adus nume de referință în salvarea montană precum Ioan Cojanu, Nae Cojanu, Ioan Pivodă, Nicolae Pivodă, Ioan Ilea și lista este lungă.

Încă de la începutul activității de salvare a formației zărneștene, arealul deservit era și este Masivul Piatra Craiului, zona județului Brașov, cât și Munții Tăgla și partea estică a Masivului Făgăraș până în Vf. Berivoiul Mare.

Ca scurt istoric: în urma acelei hotărâri din 1969 și până în anul 1997, când a fost înființat, prin HCL 107/1997, ,,Serviciul Public de Interese Salvamont Zărnești”, totul se baza pe voluntariat. Ulterior, acest serviciu, sub umbrela Consiliului Local Zărnești, a avut prima formă de personal angajat. Eu sunt unul dintre angajații acestui serviciu, înființat înainte de apariția HG 77/2003, care reglementează absolut toate elementele salvării montane din România.

În prezent, avem o formă actualizată a serviciului prin HCL 560/2022, prin care suntem un serviciu operativ cu 7 angajați, dar împreună cu voluntarii am ajuns la cifra de 45. Ce aș mai dori să completez este faptul că, indiferent de prezent, unde sportul de performanță nu mai este ceea ce era cândva ca și concept, standardul la care ne dorim să fim rămâne același.

În prezent dispunem de un personal operativ alcătuit din 20 salvatori montani atestați, dintre care 13 sunt paramedici. Avem alături de noi inclusiv un medic primar de urgență, iar toți aspiranții își urmează parcursul de formare în cadrul centrului nostru de formare profesională, acreditat de ANSMR.

⁠Care sunt activitățile voastre, pe lângă intervențiile în situații de urgență?

Evident că mă duce gândul la formarea profesională, unde țin foarte mult la elementul profesionalism. Dar, pe lângă acest aspect, suntem alături de Administrația Parcului Național Piatra Craiului, cu care colaborăm la întreținerea traseelor din arealul Parcului.

Un alt aspect la care suntem permanent alături sunt competițiile cu profil montan, unde ne ocupăm de securitatea traseelor alese pentru aceste competiții și ne dorim să oferim un plus mișcării sportive montane. De asemenea, educația montană este un element pe care îl desfășurăm împreună cu copiii diferitelor școli din Zărnești și nu numai.

⁠Cum a început pasiunea ta pentru munte și cariera ta în Serviciul Salvamont?

Dacă până acum am răspuns ca fiind cel care coordonează Salvamont Zărnești (pentru că nu mi-a plăcut niciodată ideea de „șef” care dă ordine, ci mai degrabă aceea de lider care este alături de colectivul său), de data aceasta cred că trebuie să răspund ca persoană fizică – Ciprian Lolu.

Da, pasiunea pentru munte o am de mic, educația montană primind-o de la bunici. Visul meu de viață a fluctuat de la mecanic de locomotivă la profesor de matematică și fizică. Ei bine, cum nimic nu este întâmplător, eu mai cred și în destin… destinul a spus într-o zi că vreau la Salvamont, iar în alta că renunț la învățământ pentru un job de „muncitor necalificat” în Salvamont Zǎrnești, ( dar care avea Scoala Naționalǎ Salvamont absolvitǎ ) , cum era la vremea respectivă.

Evident, primii ani pentru mine au fost foarte grei, fiind înconjurat de un anturaj de echipă care încǎ practica sportul de performanță. Eu, un nimeni, descopeream latura alpinismului și a schi-alpinismului la nivel mai degrabă de amator. Lucrurile nu puteau merge așa în Salvamont Zărnești, așa că ani buni am muncit, poate zilnic, să ajung la un nivel apropiat colegilor mei sportivi de performanță.

Meseria de salvator montan nu înseamnă doar acest lucru. În acești 26 de ani de activitate am avut doi mentori remarcabili – Ioan Pivodă și Mircea Opriș. Prin ei am învățat ce înseamnă salvarea montană cu responsabilitate și asumare, dar și importanța formării profesionale în meseria de salvator montan.

Pe latura medicală, cred că la ora actuală formarea profesională în calificarea de paramedic, realizată de DSU – IGSU, este un mare plus și o eficientizare a tot ceea ce ține de acordarea primului ajutor calificat.

⁠Care este povestea cabanei, cum și când ați început să o construiți și de ce a fost nevoie de ea?

Acum ceva vreme am pus aceeași întrebare lui nea Nelu Pivodă. Dânsul, având un jurnal de cel puțin 40 de ani, mi-a oferit date importante despre construcția acestei baze. Inițial, ea a fost o bază de antrenament a Clubului Sportiv Torpedo – secția Alpinism. Ca idee de construcție, citez din jurnal: „20 octombrie 1982 – am săpat temelia pentru căsuța din prăpăstii, la baza peretelui Marinelor”; „19 noiembrie 1982 – am încheiat lucrările la căsuță, am acoperit-o și am închis-o cu uși metalice și ferestre”. 

File de istorie, cu multă pasiune și suflet, pentru a facilita sportul de performanță. Ulterior, majoritatea celor implicați și-au continuat activitatea în meseria de salvatori montani, iar această căsuță era locul ideal pentru antrenamente.

Ce rol are acum cabana mobilată cu ajutorul JYSK?

În prezent, noi, cei din generația actuală, am dorit să nu abandonăm munca celor dinainte, ci să o respectăm și să-i redăm strălucirea. Astfel, baza de formare profesională din Prăpăstiile Zărneștilor are dublă misiune: o bază unde absolut oricine dorește să devină salvator montan și crede în noi poate veni cu sufletul deschis (spun asta pentru că de-a lungul anilor aici am făcut pregătirea pentru viitori salvatori montani din județele Brașov, Prahova, Dâmbovița, Gorj, Argeș, Covasna, Vrancea), dar și o bază de salvare montană pentru cei aflați  în zona Prăpăstiilor Zărneștilor.

A fost un proiect care a durat 3 ani, în care sprijinul întregii comunități și al celor care ne-au înțeles dorința a venit spre noi prin Asociatia ,,Club Alpin Zărnești” – printre care și voi, dragi prieteni din JYSK România, cărora vă mulțumim.

Rolul său este de a facilita pregătirea viitorilor și actualilor salvatori montani la un standard cât mai înalt. 

Ce este important să știe oamenii care vin pe munte pentru a fi în siguranță?

Aici sunt două aspecte. Primul ține de faptul că uneori oamenii trebuie să înțeleagă că siguranța nu înseamnă „am sunat la Salvamont și s-a rezolvat totul”. Nu. Siguranța înseamnă responsabilitate și prudență. Este o placă pe versantul vestic foarte expresivă: „Atenție, Prudență, Renunțare”. Ei bine, trei cuvinte care cred eu că sunt foarte clare.

Din păcate, trebuie să înțelegem că sunt factori naturali pe care nu îi putem controla. De exemplu, mă gândesc ca și coordonator de misiune la un posibil caz pe traseul „La Lanțuri” iarna, cu risc 5 de avalanșă. Intervin cu o formație operativă sau nu? Dacă da, este logic că la un asemenea risc de avalanșă șansele de reușită a unei astfel de misiuni sunt sub 20% – ceea ce nimeni nu și-ar dori. De aceea spun că este foarte important ca cei ce vin în Crai să pună în balanță și acest aspect.

Pe de altă parte, atunci când totul este sub control, siguranța celui care solicită ajutorul nostru este ca și cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de picior. Este normal, iar noi vom face tot ce ne stă în putință ca acest concept să fie reper.

Altfel, cred că se pot discuta zile întregi despre educație montană și despre ce să știi și ce să faci pentru a fi în siguranță. Dar revin la premisa: „Atenție, Prudență, Renunțare”.