O șansă pentru animalele fără stăpân: Adăpostul Speranța

În 2024, JYSK a început un parteneriat cu trei asociații pentru protecția animalelor, cu scopul de a oferi animalelor fără stăpân șansa la o viață mai bună. Una dintre asociațiile partenere JYSK este Fundația Adăpostul Speranța care, pe lângă activitățile de îngrijire a celor peste 500 de căței din adăpost, derulează campanii de adopție și campanii de educație.

În luna decembrie, Adăpostul Speranța desfășoară o campanie de încurajare a adopțiilor de căței, cu mesajul: “Ajutați cât mai mulți căței din adăposturi să-și găsească propriile lor canapele, alături de familii iubitoare care să adopte – nu un obiect, nu o jucărie, nu un cadou, ci un suflet, un membru al familiei”.

GOJYSK a vorbit despre campanie și despre activitatea asociației cu Victor Gavril, Coordonator Major Donors al Fundației Asociația Speranța.

Care sunt motivațiile celor care vor să adopte un cățel?

Oamenii își doresc un câine pentru că, pe de o parte, sunt iubitori de animale și au avut poate toată viața animale de companie în familia lor, iar pe de altă parte sunt persoane care nu au mai adoptat și își doresc astfel să le facă un bine acestor animăluțe. Dar ceea ce ne spun toți după adopție este că, de fapt, în primul rând și-au făcut lor un bine, că sunt mai puțin stresați, mai pozitivi, mai sănătoși. Unele persoane locuiesc singure și atunci un astfel de prieten le aduce multă bucurie. Alte persoane vor să adopte pentru că vor să-și crească copiii alături de un animal de companie și știm cât de mult ajută un câine dezvoltarea unui copil, îl face mai responsabil, mai sociabil, îl ajută să-și dezvolte mai rapid unele competențe. Iar cei care au mai adoptat câini până acum știu cât de recunoascătoare sunt aceste ființe care descoperă astfel iubirea unei familii. 

Ce ar trebui să știe oamenii care vor să adopte?

Dacă vă doriți un câine, veniți cu toată încrederea în adăpost, pentru că sigur veți găsi un suflet de care să vă atașați. Iar dacă vă gândiți că v-ar fi greu să treceți pragul adăpostului și că nu ați putea face față din punct de vedere emotional, să știți că noi suntem un altfel de adăpost, un loc unde le oferim câinilor toate condițiile și empatia noastră de care suntem capabili. Este o casă, sperăm noi temporară, în drumul lor către acasă.

Cei care vor să adopte de la noi ar mai trebui să știe că nu încurajăm adopțiile venite dintr-un impuls sau din dorința de a face un cadou. Înainte de toate sunt niște suflete și ne dorim ca acești câini să fie tratați ca membri ai familiilor care îi adoptă. Sunt persoane care au venit de mai multe ori în adăpost până când au luat decizia, ceea ce chiar recomandăm. În rest, procedurile sunt simple, iar după ce ne asigurăm că acel câine va ajunge pe mâini bune se semnează un contract și persoana poate pleca cu el acasă. Toți câinii de la noi sunt deparazitați, sterilizați (dacă vârsta le permite) și microcipați. 

Iar în cazul în care momentan nu pot lua un câine acasă, îl pot lua cu ei în suflet și să-l susțină printr-o adopție de la distanță, adică să doneze lunar cât pot ei pentru acel câine, dar mai ales să-i fie alături, să vină să-l viziteze, să-i aducă o jucărie, o mângâiere. Avem și persoane care vin recurent la prietenii lor din adăpost, desigur că acel câine poate fi oricând adoptat acasă dacă cineva îl dorește. Azorel poate este unul dintre cazurile cele mai impresionante de acest fel, câine adoptat de la distanță, care după mulți ani de zile a fost luat acasă de adoptatoarea lui, o doamnă în vârstă care rămas alături de câinii din adăpost.

Ținem legătura cu toți cei care adoptă, indiferent că este o adopție fizică, adică l-au luat acasă sau că este de la distanță.

Cum v-a ajutat sponsorizarea JYSK, pentru ce proiect este utilizată?

În primul rând ne bucurăm să vedem că există o deschidere tot mai mare a mediului privat către domeniul nostru, un domeniu care a rămas mult timp ca o Cenușăreasă în urma altor cauze sociale, importante și ele de altfel. De aceea, sprijinul JYSK este cu atât mai important, pentru că în domeniul nostru fiecare resursă este importantă. Am putut, spre exemplu, să ne continuăm programul Mesagerii Speranței, program de reabilitare a câinilor cu probleme, în care lucrăm cu un expert pentru a ajuta câinii să-și învingă traumele cu care au ajuns la noi în adpost și să devină mai sociabili și adoptabili. 

Vorbim uneori despre adevărate minuni care au loc în acest program – Curcanul, Agripina, dar și câini care au fost salvați din acel adăpost public al groazei, unde spuneam că au fost eutanasiați zeci de câini într-o noapte. Datorită acestor sponsorizări reușim să ducem mai departe munca noastră cu îngrijirea în permanență a circa 500 de câini în adpost, din care peste 200 seniori, deci cu șanse mici de adopție, dar și câini paraplegici, cu nevoie și tratamente speciale și foarte costisitoare. Am reușit să îmbunătățim și mai mult condițiile din adăpost, am refăcut un tronson întreg cu padocuri care acum arată mult mai prietenos, iar unele dintre ele au și încălzire. Iar iarna costurile cu încălzirea sunt foarte mari, consumăm nu doar multă energie, ci și multe paie, extrem de importante pentru a menține interiorul unui coteț uscat și călduros.

Care este vârsta celui mai bătrân câine adoptat?

Buni, 19 ani, din care 15 ani a stat la Adăpostul Speranța. Este cea mai impresionantă adopție, atunci când viața bate filmul. Ultimii ani de viață și-i petrece alături de familia la care a visat aproape toată viața ei alături de noi. Nu există bucurie mai mare când un bătrân ajunge să vadă ce înseamnă iubirea unei familii, motiv pentru care noi avem și o campanie lansată acum mai mult timp, #AdoptaUnBatran, prin care încurajăm adopțiile de câini seniori.

Dar vârsta celui mai mic câine adoptat?

De regulă puii foarte mici petrec o perioadă la noi până îi punem pe picioare, până le facem vaccinurile. Dar au fost și pui de 5-6 săptămâni care au fost adoptați, iar persoana care i-a luat a continuat schema de vaccinare.